PICTORIAL CU DECLARATIILE FEMEILOR DIN FUM – PICTORIAL CU DECLARATIA FEMEII DIN ROUA

Declaratia numarul 1: “Era ziua. Afara. In coridorul in care ma plimbam era noapte si peretii erau pictati cu zeci de mii de umbre inspaimantate si infricosate, inspaimantatoare si infricosatoare. Apartineau celor care vor fi fost morti pe atunci. Atunci cand? Nu exista. Tencuiala se desprindea de pe pereti si culoarul era o succesiune de camere inguste, sufocante, cu usi disparute si cu geamuri imense prin care patrundea o lumina inselatoare. Parca ma urmarea cineva. Mi-a fost frica.”

Declaratia numarul 2: “Stateam pe pontonul de pe malul lacului si cerul era innorat. Aveam de luat o decizie: daca sa ma arunc sau nu. Mi-au crescut niste aripi imense, negre, hidoase. Lacul arata ca o mlastina si din el ieseau varfuri de plante, ca niste ghiare care sa miscau ameitor de incet. Langa mine era o patura veche si pe celalalt mal zacea ceva. N-am stiut ce sa fac.”

Declaratia numarul 3: “Cand am vazut ca ma aflu in spirala mi-a venit sa vomit. Era o combinatie de negru si alb care se rotea continuu si orice miscare as fi facut ma punea in pericol. Pericolul de a fi descoperita de peretii vii si miscatori ai spiralei care respira prin mine. Eu ma sufocam.”

Declaratia numarul 4: “Aveam in mana stanga un sarpe mort si in dreapta o sabie ruginita. Nu durase mult sa sugrum sarpele. Eram imbracata cu alte haine si in spatele meu, in mare, amorteau ruinele unui castel. Eram dupa o stanca si la picioare aveam papura murdara de noroi. Umbra mi se reflecta diforma pe pietre si pasarile zburau disperate departe. Eu ma ascundeam. Aveam curaj.”

Declaratia numarul 5: “Eram imbracata cu niste fasii dintr-o rochie transparenta. In spatele meu zaceau craniile tuturor victimelor mele, asupra carora triumfasem cu pasiune. In dreapta erau prietenii mei, lupii. Urlau disperati, desfigurati, cu ochii mari si albi in directia opusa lunii care sangera. In fata mea era un stalp din piatra. Il puteam dobori. Mi-a fost rusine.”

Declaratia numarul 6: “Imbratisam un monument rece, din marmura, dedicat mortii mele. Pe el erau frunze uscate iar in spatele meu plutea luna gaunoasa. Pe umar statea corbul meu, in care avusesem cea mai mare incredere. Parul imi era ciufulit, iar corsetul aproape rupt ma strangea prea tare. Frunzele uscate pluteau prin aer si pe marmura era inscriptionat numele meu. Pe fata aveam urme de lacrimi. Eram dezamagita.”

Declaratia numarul 7: “Eram proaspat casatorita, imi curgeau suvoaie de sange din gura si aveam rochia sfasiata. In mana tineam un buchet de trandafiri ofiliti, si voalul meu flutura in vantul rece, aspru, taios. Luna era in ceata iar in spatele meu vedeam un mormant. Langa se afla un monument ascendent. Era noapte. Pielea mi se desfacea si incepeau sa mi se zareasca coastele. Ma uitam in sus, vedeam ceva si nu-mi puteam lua ochii de acolo. Eram absorbita.”

Declaratia numarul 8: “Teseam ceva nedefinit dintr-o panza de paianjen. Paianjenul il strivisem de cateva minute. Oamenii fara fata, cu orbite gaurite si maimuta cu masca stricata care atarna pe umarul meu ma vegheau. Aveam un deget taiat si infasurat intr-o fasie murdara de material. Eram imbracata intr-o rochie gri cu multe stele negre, intoarse invers si pe fata eram pictata cu ceva rosu, iar in jurul ochilor cu albastru. Nu mi-a spus nimeni ce faceam.”

Declaratia numarul 9: “Eram intr-o camera stramta, in genunchi, cu mainile pipaind peretii din care ieseau tentacule pline de sange. Eram dezbracata si talpile mi-erau murdare. De buna seama ca peretii faceau legatura cu o alta lume. Din pereti tasnea sange, din cand in cand. Si mana dreapta imi era zgariata. Cred ca nu avea tavan camera. Mi-era frig.”

Declaratia numarul 10: “Eu sunt femeia intreaga, formata din zece parti. Eu sunt a zecea parte din mine. Sunt desavarsita. Mai sus sunt declaratiile mele care descriu dramele ce pot fi experimentate de-a lungul vietii de catre mine. Ele sunt povestite prin prisma nebuniei. Dar aceste noua parti, negative, sunt divizate. Eu, partea pozitiva, desi sunt doar una, constitui un intreg, si eu pot. Pot sa triumf asupra celorlaltor noua parti ale mele, deoarece, mai devreme sau mai tarziu vor intra in conflict, iar eu le voi putea guverna. As putea. Pot. Pentru ca vreau. Sunt femeia completa, complexa, desavarsita. Sunt frumoasa, dulce, blanda, iubitoare si puternica. Eu sunt partea mea pozitiva. Eu EXIST!”