Invazia Irakului din 2003 (denumită şi Războiul din Irak, Al Doilea Război din Golf şi Al Treilea Război din Golf) a fost un război între Irak şi o coaliţie de ţări condusă de Statele Unite, care a rezultat în detronarea lui Sadam Husein.La 20 martie 2003 a început invazia coaliţiei în Irak, care viola flagrant Dreptul Internaţional şi care nu dispunea de aprobare din partea Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Trebuie menţionat însă că din peste 200 de războaie declanşate şi purtate de la înfiinţarea acestui for internaţional (O.N.U.) până astăzi, doar vreo 2 au fost purtate la instigarea şi cu aprobarea acestuia, restul, care reprezintă covârşitoarea majoritate, fiind purtate fără nici un fel de aprobare a forurilor internaţionale, fapt care desigur, n-a deranjat deloc franja antiamericană a diplomaţiei internaţionale, care se grăbeşte însă să critice din persepctiva dreptului internaţional actuala intervenţie americană, deşi acest drept internaţional nu a fost aplicat, cum ne arată observaţia de mai sus, aproape niciodată în materie de război, război care este o chestiune vitală a unei entităţi statale, drept pentru care toate statele lumii preferă să-şi rezerve dreptul suveran de decizie.
În procesul de invadare s-au produs şi multe pierderi civile. Printre imaginile cele mai difuzate s-a aflat fetiţa purtată în braţe de bunicul său cu picioarele distruse, însă au existat multe cazuri similare, care nu au fost atât de popularizate. Aşa-numitele "bombe inteligente" au demonstrat că presupusa capacitate de a lovi doar obiectivele militare avea limitele ei. Multe gospodării civile şi câteva spitale au fost afectate de incendii. Câteva ambulanţe cu răniţi civili au fost lovite de proiectile ale forţelor americane. În plus, muzee şi edificii considerate a aparţine Patrimoniului Istoric al Umanităţii au fost afectate de explozii în mijlocul haosului şi în timpul asediului şi mai târziu cucerirea Bagdadului. Aceste realităţi tragice, care fac parte din decorul oricărui război, fie el şi cel mai chirurgical posibil, trebuie puse însă în perspectiva corectă care arată că anual, dictatorul Irakian omora mii de cetăţeni irakieni şi tortura alte mii de indivizi în închisorile regimului, iar în cariera sa acesta a practicat genocidul contra populaţiei de religie diferită de aceea a clicii conducătoare (de ex., şiiţii din sud - populaţie civilă!!! - , care reprezintă în fapt majoritatea populaţiei ţării, au fost bombardaţi cu artileria atunci când s-au revoltat contra regimului sunit al lui Sadam Husein după primul război din Golf, iar kurzii din nord au avut şi ei parte în repetate rânduri la tratamente genocidiace similare. În plus, aşa cum constatăm azi, majoritatea covârşitoare a victimelor în Irak sunt populaţie civilă sacrificată inutil în luptele inter-religioase şi inter-irakiene. A vorbi patetic în astfel de condiţii despre victimele produse de invazia care a înlăturat unul dintre cei mai sângeroşi dictatori ai planetei şi încearcă să construiască un regim democratic (într-un colţ de lume în care acest tip de guvernare lipseşte în mod absolut) astfel încât disputele inter-reliogioase să fie tranşate politic şi nu violent, devine un exerciţiu de neseriozitate.
Cameramanul de televiziune José Couso, de la televiziune spaniolă TeleCinco a fost ucis de către un tanc american, când acesta filma terasa Hotelului Palestina. Guvernul spaniol format de Partidul Popular a refuzat să ceară explicaţii Statelor Unite sau să înceapă o investigaţia a celor întâmplate. Trupele britanice, însărcinate cu controlul sudului ţării, nu au avut remuşcări când au intrat în gospodăriile civile irakiene cu câini antrenaţi, violând tradiţiile ţări şi umilind locuitori acelei regiuni, în special locuitorii Basorei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta conteaza!