Poezie...om superior!

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea /In jurul tau si spun ca-i vina ta;

De crezi in tine chiar cand omenirea / Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,

Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;

Daca privit cu ura nu te razbuni urand

Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura

Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;

De nu raspunzi la ura tot cu ura

Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare

Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;

De poti visa dar nu-ti faci visul astru;

De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii

Succesul si dezastrul privindu-le la fel;

De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine

Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic

Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe-o carte intreaga ta avere

Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere

Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata

Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman, om drag, rani sa nu te poata;

De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare

Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator

Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,

Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor

Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu!