Dragoste si suferinta...

”Ce este dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti. - Charles Baudelaire”

     O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara, unei flori fara petale, unui arbore fara pamant. Fara dragoste suntem pusti, goi sufleteste. Dragostea ne da taria sa trecem peste obstacole, sa triumfam, sa fim mai toleranti, este unirea a doua trupuri intr-un singur suflet. 

Incandescenta, pasionala, ne poarta pe aripi, ne inalta pe taramuri neimaginate, ne picteaza un zambet in suflet si pe buze chiar si atunci cand inimile ne sunt mahnite, ne implineste.

”Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor para fi adormite in armonia raiului. - William Shakespeare”

Fiecare are nevoie de dragoste, fiecare are nevoie de un suflet alaturi, de echilibru, liniste suflteasca, de frumusetea zilelor si noptilor petrecute in doi.

Inseamna sa te daruiesti, sa stii sa tresalti in tonalitati inalte pe culmile raiului.Dragostea inseamna cugetare, hotarare, a te angaja printr-o promisiune, este jocul in care amandoi pot castiga. Iubirea nu are legi, granite, frane…

Dragostea adevarata este o limba pe care:

 -surzii o pot auzi,
 -orbii o pot vedea,
 -invalizii o pot simti.

Dragostea nu te lasa sa gresesti, si atunci cand o faci are puterea de a spune TE IERT!!!

Dar cele mai mule ori in adolescenta dragostea dispare-ca orice lucru din lumea asta,iar dupa ce acest lucru dispare,apare dispretul si ura.

De cele mai multe ori adolescentii sufera in dragoste din cauza propiilor greseli.
Dar asta e de inteles,deoarece nimeni nu este perfect!Cu totii gresim.Dar cel mai important lucru este ca persoana de langa noi sa ne inteleaga si sa ne ierte.Pentru cacel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste.Si apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti,de pamant...de realitate.
Si atunci crezi ca viata ta sa sfarsit.Si te intrebi,de ce mai are rost sa traiesti?Te intrebi ce sa intamplat?Apoi incepi sa suferi,sa plangi,sa te gandesti ce bine ar fii sa poti da timpu’ inpoi.Dar acum nu mai poti! 

“Dragostea vindeca oameni - pe cei ce o daruiesc, dar si pe cei ce o primesc. - Karl Menninger”

Apoi incet,incet cu pasi micutzi,incepi sa vezi lucrurile altfel.Incepi sa realizezi ce ai pierdut,incepi sa-ti dai seama ca viata ta nu va mai fii la fel.Dar adevarul e ca nici nu trebuie sa fie la fel.Acum ai acumulat un lucru pe care nimeni nu ti-l va putea lua vrodata:”experienta…”

Si dupa aceasta etapa trecatoare adolescentii o iau de la capat…inca o data si inca odata,pana isi vor gasii ‘perechea’ alaturi de care se vor hotar sa-si traiasca viata impreuna…”pana cand moartea ii va despartii.”